cu r[suflarea mai mult t[iat[, ]\i ]ntindeau m_inile spre cer \i, cu jalnic[ ]ncordare, }l rugau pe }ntrutotmarele Dumnezeu s[ le vin[ din nou \i repede ]ntrΓÇÖajutor.
26 Soarele ]nc[ nu-\i rev[rsase razele ΓÇö ]n acest timp, regele ]\i a\tepta prietenii ΓÇö c_nd Ermon a venit la el \i l-a chemat s[ ias[, spun_ndu-i c[ ceea ce poftise poate fi acum aievea. 27 Primindu-l, regele a r[mas tare mirat de aceast[ neobi\nuit[ ie\ire [de care-i vorbea Ermon] \i, cople\it de un duh care-l f[cea s[ nu-\i mai aduc[ aminte de nimic, a ]ntrebat ce se petrece aici, \i at_t de diminea@[, cu aceste preg[tiri. 28 Aceasta ]ns[ era lucrarea Atotputernicului Dumnezeu, Care-l f[cuse s[-\i uite cu des[v_r\ire planul.
29 Ermon \i prietenii s[i au dus p_nΓÇÖ la cap[t preg[tirea elefan@ilor. ΓÇ₧Ei sunt gata, o, rege, dup[ stra\nica ta porunc[ΓÇ¥. 30 La aceste cuvinte, regele a fost cuprins de o furie cumplit[ ΓÇö deoarece, prin Pronia lui Dumnezeu asupra acestor lucruri, mintea acestuia devenise pe de-aΓÇÖntregul z[p[cit[. SΓÇÖa uitat fioros la Ermon \i l-a amenin@at cu aceste cuvinte: 31 ΓÇ₧Dac[ p[rin@ii sau copiii t[i ar fi aici, ei ar fi trebuit s[ fie da@i ca hran[ acestor fiare s[lbatice, iar nu ace\ti Iudei nevinova@i, care ne-au slujit cu credincio\ie, at_t mie c_t \i ]nainta\ilor mei; 32 \i dac[ nu mΓÇÖa\ g_ndi la faptul c[ am crescut ]mpreun[ \i la trebuin@ele slujbei tale, @ie @i-a\ lua via@a ]n locul lor!ΓÇ¥ 33 Iar Ermon, cel amenin@at ]n acest fel nea\teptat \i ]ngrijor[tor, sΓÇÖa tulburat ]n f[ptur[ \i sΓÇÖa schimonosit la chip. 34 Dar \i prietenii sΓÇÖau furi\at, unul c_te unul, ]n timp ce el le d[dea drumul gloatelor s[ se duc[ la treburile lor.
35 Iar Iudeii, auzind despre ce-i venise regelui s[ spun[, L-au l[udat pe Domnul Dumnezeu, Cel ce Se ar[tase, }mp[ratul ]mp[ra@ilor, pentru aceea c[ \i de data aceasta c[p[taser[ ajutor de la El.
